Când povestești ce a întrebat sau ce a gândit cineva, folosești vorbirea indirectă, adică redai cuvintele fără să le citezi. Lecția arată cum raportezi întrebări, gânduri și sentimente.
Întrebările raportate
Într-o întrebare raportată nu mai pui auxiliarul înaintea subiectului. Ordinea este ca într-o propoziție afirmativă, fără do / does / did și fără semn de întrebare:
| Întrebarea directă | Întrebarea raportată |
|---|---|
| "Where do you live?" | She asked where I lived. |
| "What time does it start?" | He asked what time it started. |
| "Are you ready?" | She asked if I was ready. |
| "Have you finished?" | He asked whether I had finished. |
La întrebările cu da / nu folosești if sau whether. Whether sună mai formal și se potrivește când ai două variante: She asked whether I wanted tea or coffee.
Gânduri și sentimente
Gândurile și sentimentele se raportează cu verbe precum think, realise, wonder, feel, be afraid. Timpul se schimbă ca la un enunț obișnuit:
I realised that I had left my keys at home.
Mi-am dat seama că îmi lăsasem cheile acasă.
She felt that she wasn't ready for the job.
A simțit că nu e pregătită pentru post.
He wondered whether he should call her.
S-a întrebat dacă ar trebui s-o sune.
Cu wonder raportezi o întrebare pe care ți-o pui în gând: nu așteaptă răspuns.
Întrebări indirecte politicoase
Același principiu (fără inversiune) îl folosești când ceri informații politicos:
| Direct | Politicos |
|---|---|
| Where is the station? | Could you tell me where the station is? |
| What time is it? | Do you know what time it is? |
| Is he in? | I was wondering if he was in. |
Do you know where the manager is?
Știi unde este directorul?