Sein înseamnă „a fi” și este cel mai folosit verb din germană. Ca în română, e neregulat: formele lui trebuie învățate pe de rost.
Conjugarea
| Pronumele | Verbul | În română |
|---|---|---|
| ich | ich bin | eu sunt |
| du | du bist | tu ești |
| er / sie / es | er ist | el / ea este |
| wir | wir sind | noi suntem |
| ihr | ihr seid | voi sunteți |
| sie / Sie | sie sind | ei sunt / dumneavoastră sunteți |
Când folosești sein
Cine ești și ce faci:
Ich bin Ana.
Sunt Ana.
Er ist Lehrer.
El este profesor.
Wir sind Studenten.
Suntem studenți.
Ca în română, înaintea meseriei nu se pune articol: Er ist Lehrer, nu „ein Lehrer”.
De unde ești:
Bist du aus Italien?
Ești din Italia?
Cum ești sau cum te simți:
Ich bin müde.
Sunt obosit / obosită.
Du bist sehr nett.
Ești foarte drăguț / drăguță.
Sie ist verheiratet.
Ea este căsătorită.
Vârsta:
Ich bin dreißig Jahre alt.
Am treizeci de ani.
Negația: nicht
Ca să spui „nu sunt”, pui nicht după verb:
Ich bin nicht müde.
Nu sunt obosit.
Er ist nicht verheiratet.
El nu e căsătorit.
Das ist nicht richtig.
Asta nu e corect.
Întrebări
Pentru o întrebare cu răspuns da / nu, verbul trece pe primul loc:
Bist du müde? — Ja, ich bin müde.
Ești obosit? — Da, sunt obosit.
Sind Sie Frau Wagner? — Nein, ich bin Frau Klein.
Sunteți doamna Wagner? — Nu, sunt doamna Klein.
Seid ihr aus Österreich?
Sunteți (voi) din Austria?
Cu un cuvânt interogativ, verbul vine imediat după el:
Wer ist das? — Das ist mein Bruder.
Cine e acesta? — E fratele meu.
Wo ist der Bahnhof?
Unde e gara?