În română, ordinea cuvintelor e destul de liberă. În germană, există o regulă pe care nativii nu o încalcă niciodată: verbul conjugat stă pe locul 2.
Propoziția afirmativă: verbul pe locul 2
„Locul” nu înseamnă al doilea cuvânt, ci a doua parte a propoziției. Pe primul loc poate fi un singur cuvânt (Ich) sau un grup (Mein Bruder):
| Locul 1 | Locul 2 (verbul) | Restul |
|---|---|---|
| Ich | wohne | in Cluj. |
| Mein Bruder | arbeitet | in Wien. |
| Anna und Paul | lernen | Deutsch. |
Mein Bruder arbeitet in Wien.
Fratele meu lucrează în Viena.
Anna und Paul lernen Deutsch.
Anna și Paul învață germană.
Locul 1 nu trebuie să fie neapărat subiectul. Poți începe cu timpul sau locul, dar atunci subiectul trece după verb, iar verbul rămâne pe locul 2:
| Locul 1 | Locul 2 (verbul) | Restul |
|---|---|---|
| Heute | lerne | ich Deutsch. |
| In Wien | wohnt | mein Bruder. |
Heute lerne ich Deutsch.
Azi învăț germană.
Despre această inversiune vorbim mai pe larg în Unitatea 5.
Întrebările cu cuvinte interogative
Cuvântul interogativ (wer, was, wo, woher, wie…) stă pe locul 1, iar verbul pe locul 2. Aceste întrebări se numesc W-Fragen, pentru că toate cuvintele interogative încep cu w:
Wo wohnst du?
Unde locuiești?
Was macht ihr?
Ce faceți?
Woher kommt Herr Müller?
De unde este domnul Müller?
Întrebările cu răspuns da / nu: verbul pe locul 1
Când întrebarea nu are cuvânt interogativ, verbul trece pe primul loc, înaintea subiectului:
| Afirmație | Întrebare |
|---|---|
| Du wohnst in Wien. | Wohnst du in Wien? |
| Er spricht Deutsch. | Spricht er Deutsch? |
| Sie sind Frau Weber. | Sind Sie Frau Weber? |
Răspunsul scurt: Ja, ich wohne in Wien. sau Nein, ich wohne in Graz.